SCHEMA LUI GABRIEL

Pe 20 iunie 2013 (foto), acţionarii Gabriel Resources vor fi convocaţi la Vancouver pentru adunarea anuală. Contextul pe plan internaţional le este total nefavorabil. Preţul aurului a scăzut constant din vara lui 2011, iar la începutul acestui an s-a prăbuşit până la pragul costurilor de producţie (costuri de operare şi taxe/impozite/redevenţe), care au crescut constant. Valoarea acţiunilor marilor companii miniere de exploatare a aurului s-au prăbuşit şi mai drastic, iar cele ale companiilor junior (în care se încadrează şi Gabriel) s-au redus la mai puţin de un sfert (de la peste 8 dolari canadieni, acţiunile lui Gabriel au ajuns la sub 2 dolari). În plus, săptămâna trecută, directorul executiv al Allianz (unul dintre cele mai mari grupuri de asigurare din lume) a declarat public, în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor de la Munchen, că nu va asigura proiectul de la Roşia Montană (detalii aici).
Într-o astfel de situaţie, ultimele speranţe ale conducerii Gabriel pentru a mai stoarce nişte bani de la acţionarii lor sunt în politicienii români şi o decizie favorabilă din partea acestora. În acest sens, conform unor surse din cadrul Executivului, până la sfârşitul acestei luni proiectul de la Roşia Montană ar urma să primească semne suplimentare „de bunăvoinţă”: fie prin modificări în Legea Minelor (despre înlăturarea necesităţii unor avize premierul Victor Ponta s-a şi pronunţat deja în această săptămână – amănunte aici şi aici), fie chiar prin acordarea avizului de mediu (chiar dacă este insuficient pentru pornirea proiectului, avizul de mediu este unul esenţial, acordarea lui cântărind greu pentru încrederea diluată la maxim a acţionarilor Gabriel). Aceste semnale ar veni după ce Guvernul a trecut proiectul în subordinea lui Dan Şova, fiul avocatului RMGC, Ana Diculescu-Şova (detalii aici şi aici).
Iminenţa unui nou mesaj „de bunăvoinţă” din partea Guvernului român (modificare legislativă ori aviz) este semnalată şi de reluarea agresivă a publicităţii RMGC în mass-media autohtone. Atât prin spoturi/machete/banere promoţionale, cât şi prin declaraţii ale premierului Victor Ponta (şi ale miniştrilor Dan Şova, Daniel Barbu ori Rovana Plumb), care pregătesc terenul. Declaraţii (în special ale primului ministru) care nu se deosebesc de cele ale lui Traian Băsescu din toamna lui 2011 şi începutul lui 2012, când, la fel ca Victor Ponta acum, a susţinut un intens turneu mediatic pro-proiectul RMGC (compania din care Gabriel deţine 80,69% din acţiuni). De altfel, propaganda e pe faţă: nu mai e „nicio problemă” ca în emisiuni de televiziune sponsorizate de Gabriel Resources, invitaţilor să le fie ridicate mingi la fileu în care să prezinte, unilateral, „argumentele” lui Gabriel. Maxim riscă o „mustrare” sau o amendă de la CNA (cel mai probabil, mai mică oricum decât suma încasată).
Despre cât de mare e minciuna cu „miile de locuri de muncă” pe care le-ar genera proiectul de la Roşia Montană (în fapt, doar câteva sute) am mai tot scris (şi voi reveni). De asemenea, am mai scris despre:
- alte mari minciuni – cele legate de „ecologizări” (aici) prin distrugere ori de „salvare” a patrimoniului cultural prin demolare (aici);
- lipsa de onorabilitate a investitorilor (recent, Beny Steinmetz, unul dintre principalii acţionari ai lui Gabriel, e subiectul unei scandal de proporţii);
- interesele politice transpartinice din jurul acestui proiect.
Suplimentar, vă prezint astăzi schema afacerii Roşia Montană. O schemă care vorbeşte de la sine cât de „onorabil” este proiectul şi cine câştigă, de fapt, de pe urma lui. Cu precizarea că graficul de mai jos este realizat chiar de către reprezentanţii Gabriel Resources (fiind cuprins în raportul Gabriel pe anul 2012, făcut public pe 14 martie 2013). Ce arată această schemă? Că există un Gabriel Resources, cu sediul în Yukon (Canada), care deţine în proporţie de 100% subsidiara Gabriel Resources cu sediul în Insulele Barbados, care deţine subsidiara Gabriel Resources cu sediul în Olanda, care deţine subsidiara Gabriel Resources cu sediul în Insulele Jersey, care deţine 80,69% din RMGC. La capătul „lanţului trofic” se află exploatările de la Roşia Montană şi Bucium şi partea română – Minvest. Cu precizarea că Rom Aur SRL, deţinută de Gabriel Resources Olanda, unde, după cum se poate vedea, statul român nu mai deţine nicio acţiune (!), are licenţă de explorare la Băişoara (jud. Cluj).

Ce ar mai fi de adăugat (pentru a înţelege schema Gabriel). În Canada nu există vreo lege care să reglementeze activităţile companiilor miniere în alte ţări (detalii aici). Olanda are, la rândul ei, o legislaţie foarte permisivă atât pentru firmele miniere, cât şi în domeniul financiar. Insulele Barbados şi Jersey sunt, pur şi simplu, paradisuri fiscale. Practic, prin această construcţie piramidală, Gabriel însumează toate facilităţile şi lipsa reglementărilor din toate aceste ţări! Cine îşi imaginează că beneficiile (profitul) statului român , dincolo de distrugerile de mediu/patrimoniu şi de costurile sociale, vor putea fi urmărite şi încasate este ori naiv, ori, pur şi simplu, prost. Sau îl cheamă Victor Ponta, Dan Şova, Rovana Plumb, Daniel Barbu & Co. Mai mult, aceeaşi schemă demonstrează că tragerea la răspundere a companiei (companiilor) pentru nerespectarea diferitelor obligaţii şi promisiuni asumate va fi, practic, imposibilă. Cine să răspundă: căsuţele poştale din Barabados şi Jersey?
***
P.S.: RUGĂMINTE: Distribuiţi cât mai departe “schema lui Gabriel”. Până pe masa premierului, miniştrilor şi parlamentarilor români. Să nu spună apoi că “n-au ştiut”.

 ARTICOL PRELUAT DE PE: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/exclusiv-schema-lui-gabriel-foto-imaginea-incredibila-a-hotiei-de-la-rosia-montana-si-de-ce-se-grabeste-ponta-sa-i-faca-pe-plac-lui-gabriel-93525.html